Tradiția, cultura și limba - factori definitorii ai existenței unui popor

     În comuna Tătăruși, în care locuiesc, de Revelion fetele se duc la colindat, iar băieții cu uratul. De la vârsta de 4 ani, am început și eu să particip la această tradiție împreună cu sora mea.

    Colindele sunt cântece tradiționale românești, în care o felicităm pe Maica Domnului pentru nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. 
   Colindele, conținând versuri creștinești, oferă copiilor șansa de a învăța religia, nu numai la școală, ci și prin alt mod. În noaptea de Ajun, trebuie să fim mai buni, trebuie să avem sufletul curat, iar această activitate ne ajută să ne apropiem cât de puțin de Dumnezeu. 
   Eu ca viitor învățător, voi face în așa fel încât să păstrez această tradiție pentru a nu se pierde și voi încerca din răsputeri să aduc elevii pe care îi voi avea pe calea creștină, și nu numai. 
   La această tradiție, am folosit metoda activă-participativă, deoarece vreau să dau un exemplu celorlalți copii de vârsta mea, care au renunțat la această tradiție.
   Noi, oamenii ar trebui să ne dăm silința să păstrăm tradițiile așa cum sunt ele și să nu le schimbăm cu nimic. Este important acest lucru, deoarece și urmașii noștri trebuie să trăiască și să practice ceea ce ne-au lăsat strămoșii.
   De când particip la această tradiție, am învățat ceea ce trebuie să știe orice creștin. Competențele pe care le-am descoperit sunt: socială, artistică și învață cum să înveți.
   Un eveniment foarte amuzant, mi s-a întâmplat acum 3 ani la o casă bătrînească din vecini. Am văzut poarta deschisă, am intrat în curte și când am început a colinda, un câine ciobănesc ne-a fugărit până la casa unei verișoare. Pentru a nu ne prinde, îi dădeam colacii primiți de la oameni, să câstigăm timp. 

     Voi arăta aici, o mică parte din tradiția prezentată anterior.